CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

miercuri, 3 februarie 2010

Week-endul acesta l-am petrecut intr-o lume imaginar de placuta, o lume a airsoft-ului. A fost impresionanta revelatia. Am reusit sa fiu exact cine mi-am dorit si nu pentru un moment, ci pentru multe ore-n sir. 

M-am camuflat in totalitate, mi-am incarcat armele si am sarit in atac. Da!, in atac, nu in aparare. Pentru ca pot sa fac exact ceea ce-mi propun. Uneori mi-era teama, uneori primeam un boost de curaj militaresc. Simteam ca sunt indispensabil luptei, ca fara mine si fara tactica mea,  totul se pierde. Poate e extrem de eronat, poate -insa- nu.  

Totusi, principalul este ca am putut combina mai multe ambitii, intr-un singur joc. Mi-am lucrat intreaga musculatura in mod inconstient, am uitat de tot ce inseamna probleme si responsabilitati si mi-am creat propriul scenariu. 

Nu pot sa descriu exact senzatia care m-a cuprins atunci cand am fost incercuit. Tot ce vedeam si auzeam erau gloantele care-si urmareau tinta: corpul meu. Am incercat, si reusit, sa ma deconectez. Sa ma concentrez asupra unei iesiri. Mi-am blocat caile auditive exterioare si nu am mai auzit amenintarile. Tot ce-am auzit in momentul acela a fost propria-mi respiratie infundata, cumva si umeda. Vapori de teama se plimbau ca-ntr-un carusel pe fata mea. Inima-mi pompa adrenalina in tot corpul. 

Brusc, parca instinctual, fara sa gandesc ce fac, mi-am umplut incarcatorul cu gloante salvatoare. Mi-am pus bratul armei pe umar, mana dreapta o tineam stapana pe partea inferioara a mitralierei. Mi-am intins degetul aratator pe tragaci. Cu palma stanga fixam pozitia tevii, iar ochii...ochii-mi erau inchisi. Am trimis un impuls degetului ce pastra controlul si in secundele urmatoare nu s-a putut desprinde din apasare. Nu am avut o tinta anume, avand in vedere ca au fost mai multi inamici decat puteam stapani. Am creat o ploaie de gloante albe. Aproximativ 300 de bile au zburat in stanga si-n dreapta mea. 

E-adevarat, am murit. Dar am murit doar pentru restul jocului. Aveam sa inviu peste, poate, 10 minute, jumatate de ora cu mai multe experienta. 


0 comentarii: